Luni, 23 ianuarie 2012, se aniversează 50 de ani de Politică Agricolă Comună (PAC), unul dintre cele mai importante sectoare ale Uniunii Europene, politică aflată în prezent într-un amplu proces de reformă, care urmează a se contretiza începând cu anul 2014.
Conform Comisiei Europene (CE), „PAC îşi are rădăcinile în Europa de Vest a anilor '50, unde societatea fusese profund marcată de anii de război şi unde agricultura fusese paralizată, împiedicând astfel aprovizionarea cu alimente. Iniţial, PAC a pus accentul pe încurajarea creşterii productivităţii agricole, pentru a le asigura consumatorilor o aprovizionare constantă cu produse alimentare la preţuri accesibile, dar şi pentru a crea un sector agricol viabil pentru UE”. Datorită PAC, agricultorii beneficiau de subvenţii şi sisteme care le garantau preţuri ridicate ce îi stimulau să producă mai mult.
Potrivit sursei citate, PAC şi-a atins cu succes obiectivul de autoaprovizionare a Uniunii Europene începând cu anii '80. Cu toate acestea, UE a ajuns să se confrunte dintr-o dată cu excedente aproape permanente din principalele produse agricole, dintre care unele au fost exportate (cu ajutorul subvenţiilor), în timp ce altele au trebuit depozitate sau dispersate în interiorul UE. Aceste măsuri au atras cheltuieli bugetare ridicate, au distorsionat anumite pieţe mondiale, nu au servit întotdeauna cel mai bine intereselor agricultorilor, devenind astfel nepopulare în rândul consumatorilor şi contribuabililor. În acelaşi timp, societatea a devenit tot mai preocupată de durabilitatea agriculturii în contextul protecţiei mediului, Summit-ul mondial de la Rio (1992) fiind, în acest sens, un reper important la începutul anilor '90.
În perioada '80 - '90, PAC prevede anumite măsuri de limitare a producției de produse excedentare, cum ar fi cotele, de lapte sau de zahăr, condiționarea acordării subvențiilor de anumite suprafețe sau număr de animale.
Potrivit CE, reformele PAC din anii '90, care au permis reducerea decalajului dintre preţurile UE şi cele practicate la nivel mondial, precum şi rezultatele acordului privind agricultura încheiat cu Organizaţia Mondială a Comerţului (OMC) în 1995 au redus gradul de utilizare a subvenţiilor la export (respectiv prin compensarea exportatorilor care exportau produse la preţurile pieţei mondiale, care erau mai mici decât preţurile UE).
În prezent, este în plină desfășurare procesul de reformă a Politicii Agricole Comune (PAC). La începutul lunii octombrie 2011, CE, prin vocea comisarului european pentru agricultură și dezvoltare rurală, Dacian Cioloș, a prezentat un proiect de reformă a PAC pentru perioada 2014-2020. Obiectivul acestui proiect este sporirea competitivității, a durabilității și a stabilității agriculturii peste tot în Europa pentru a garanta cetățenilor europeni o alimentație sănătoasă și de calitate, pentru a proteja mediul și pentru a dezvolta zonele rurale.
La momentul respectiv, comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală, Dacian Cioloș, declara:
„Comisia Europeană propune un nou parteneriat între Europa și fermieri pentru a răspunde provocărilor legate de securitatea alimentară, utilizarea durabilă a resurselor naturale și creșterea. Următoarele decenii vor fi esențiale pentru a pune bazele unei agriculturi viguroase, care să poată face față schimbărilor climatice și concurenței internaționale, răspunzând în același timp așteptărilor cetățenilor. Europa are nevoie de fermierii săi, iar fermierii au nevoie de sprijinul Europei. Politica agricolă comună înseamnă alimentația noastră, înseamnă viitorul a peste o jumătate din teritoriile noastre”, a arătat Dacian Cioloș, comisarul european pentru agricultură și dezvoltare rurală.
PAC reformată va permite promovarea inovării, sporirea competitivității sectorului agricol atât din punct de vedere economic, cât și ecologic, combaterea schimbărilor climatice, menținerea ocupării forței de muncă și a creșterii, reprezentând astfel o contribuție hotărâtoare la strategia Europa 2020.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu